Prima parte.Pastratorii Secretelor
"Este imperios necesar pentru supravietuirea civilizatiei Vetoniene ca toti
adultii sa participe cel putin o data la incercarea Secretelor ce are loc
odata la un an Veton"
Carta Vetoniei de Est sigilata de regele Trek, Pastrator a sase Secrete,
Enciclopedia Vetoniana dupa Ophelia
Capitolul 1. Gabriel
Gabriel se trezi,
ca si in atatea alte dimineti, in camera lui anosta. Ar mai fi stat sa prinda
somnul dulce de dimineata dar isi aduse aminte ce-si propusese inca de la
mutarea la aceasta familie: nu va mai iubi pe nimeni , nu va cauta apropierea
nimanui, nu mai avea nevoie de prieteni si, nu in ultimul rand, trebuia sa dea naibii
vreo 20 kilograme jos.
Incepu sa-si faca
exercitiile de inviorare cautand sa nu faca zgomot. Cu o zi inainte avusese
surpriza neplacuta de a o trezi pe Ophelia , superba fata de numai 15 ani a familiei
Decker . Isi daduse seama inca din prima zi ca a fost primit in aceasta familie
pentru a deveni numai o jucarie umana
pentru sadica fata . In ultimele luni s-a invatat sa nu mai numere fracturile
usoare si vanataile de pe tot corpul . Se hotarase sa plece si trebuia sa reziste de unul singur . Singurul
lucru la care s-a gandit a fost sa-si
imbunatateasca capacitatile fizice . Trebuia sa-si remodeleze corpul asa cum
obisnuise in decursul anilor sa-si remodeleze mintea.Oare cand va ajunge sa
poata alerga usor macar un kilometru? Citise in nenumarate romane despre tineri sportive
ce alearga cu usurinta zilnic zeci de kilometri . A avut o dezamagire cumplita in prima zi
cand a inceput sa gafaie dupa numai doua sute de metri . Dupa alte doua sute
isi simtise picioarele ca de plumb. De atunci se fortase zilnic sa alerge macar
cate o suta de metri in plus dar inca nu reusise niciodata sa alerge continuu
mia de metri. Poate va reusi azi . Trebuia numai sa inconjoare curtea familiei
Denver ce se mutasera recent.
........................................................................
“ A patra... simt ca nu mai pot ! Macar pana la prima
caramida...am ajuns...acum macar pana la urmatoarea...” O lumina albastra ca de
laser incepu sa-l insoteasca . “Cine naiba se joaca la ora asta cu lumini? Vrea cineva sa-si bata joc de mine? Nu
are altceva de facut?” Urmari segmentul luminous. Isi dadu seama instantaneu ca acesta provenea
din inaltul cerului dar el nu vedea numic acolo. “Poate e numai un efect visual
.Chiar daca stiu mai multa fizica decat profesorul meu asta nu inseamna ca pot
intelege totul.Poate e ceva normal in anumite imprejurari...“
Realizase de mult ca memoria lui fotografica
si capacitatile lui uimitoare de intelegere si invatare trebuiesc ascunse de restul lumii.
Inca din copilarie fusese batut de nenumarate ori de copiii pe care-i contrazicea cand greseau , spunandu-le si cum trebuiau interpretate si rezolvate diverse probleme sau fapte .
Si acum isi aducea aminte de gustul sangelui sau in momentele in care era lasat la pamant facut covrig de durere. El incercase numai sa-i invete dar isi daduse seama in scurt timp ca nu mai avea
nici un prieten. Ultimul lui prieten si coleg de banca a inceput sa-l evite in ziua cand l-a vazut demonstrandu-i cu ajutorul teoriei grafurilor profesorului de matematica in clasa a V-a ca a interpretat eronat o problema ce ajunsese din greseala in culegerea de probleme folosita. Ca sa fie si mai grav acelasi profesor l-a acuzat periodic incepand acea zi de conduita inadecvata in sala de clasa.
De ani de
zile completa toate testele scolare la intamplare, interesat numai cat sa aiba
nota de trecere . La cei folosea unui bastard fara parinti si nedorit de
nimeni sa aiba note maxime? Ar fi fost
inconjurat cateva zile de laude apoi de gelozie si batai.
Singurii prieteni ascunsi ce-i ramasesera erau cartile . Numai nepasatorii
bibliotecari stiau adevarul despre mintea lui uimitoare. Cand terminase de
citit si ultimele lucrari stiintifice din biblioteca isi luase ramas bun de la
acestia .Stia ca nu va mai reveni acolo .Odata cu implinirea celor 18 ani va
trebui sa se descurce de unul singur si nu a mai ramas nici macar un an pana
atunci.Stia ca-i va fi foarte dificil – peste tot unde incercase sa se angajeze
in ultimul an a fost refuzat din cauza pielii sale inuman de alba. Era
sigur ca acesta a fost si motivul parasirii lui la nici doi ani dupa cum era
sigur ca acesta era motivul pentru care
zecile de familii , ce incercasera sa-l adopte in prima faza, renuntasera la el
. Toti adultii in jurul sau s-au temut sa nu se imbolnaveasca de bloala lui
stranie.
-
In sfarsit te-am gasit ! Te-am cautat de ani de
zile !
- -
Cine este ? Cine vorbeste? “ Poate nu mi se
adreseaza. Nu vad pe nimeni si nici nu aud zgomote suspecte.
- - Eu iti vorbesc folosind Avata . Avata este
linia albastra la care te uitai mai devreme. Avem nevoie de tine. Nu mai vorbi
cu glas tare , noi iti auzim gandurile.
- -
“Noi”?
Cine sunteti, cati sunteti? “La naiba , mi-a scapat ...daca imi auziti
gandurile stiu sigur ce NU sunteti. Nu sunteti de pe acesta planeta. Si la ce
va trebuie o ciudatenie ca mine?”
-
“O sa-ti spunem daca vii cu noi. In orice caz
acum iti pot spune numai un fapt ; vei muri sau vei avea tot ce doresti, indiferent
ce-ti doresti . Ai o zi sa te gandesti . Cand te-ai hotarat si daca vezi linia
albastra e destul sa te gandesti ca esti
de accord sa ne satisfaci dorintele
legate de tine.”
Linia albastra disparu brusc
parca nici n-ar fi fost . Se simti brusc mai usor si plin de incredere in fortele proprii. Isi dadu seama ca alergase pentru prima data cu mult peste
dorita mie.
“Trebuie sa ajung la Deckeri
inainte sa se trezeasca !”
